FAWNING (engl) : a pune într-o lumină favorabilă pe cineva și a acorda acelei persoane multă atenție care nu este autentică, pentru a primi o reacție pozitivă, pentru apărare, pentru evitarea unui posibil atac.
Poate că nu e prima oară când auzi aceste cuvinte: Atacă, Fugi, Îngheață (Fight, Flight, Freeze). Dacă nu ai auzit de ele îți pot spune că acestea sunt mecanismele bazale de apărare în caz de pericol. Toată lumea le folosește în momentele încordate în care este resimțită amenințarea asupra propriei persoane. Și voi scrie mai mult despre acestea în următoarele articole. Însă de “fawning” ai auzit? Poate nu ai auzit încă dar sunt șanse mari să utilizezi acest mecanism de apărare. O mare parte din cei curajoși care ajung să apeleze la serviciile de psihoterapie într-o perioadă perturbantă a propriei vieți descriu această stare destul de des. În cuplu, în relațiile apropiate, în relațiile profesionale. Doar că se face o mare confuzie între a fi un om bun, iubitor, înțelegător, și a utiliza un mecanism de apărare într-o relație apropiată.
“Fawning”-ul este un mecanism de apărare sofisticat, chiar dacă poate fi observat și la primate. Creierul va face tot ceea ce e de făcut pentru a supraviețui fizic și psihic, astfel “a fi pe plac” într-o formă relațională continuă rămâne cel mai alunecos, insidios, și auto-distructiv mecanism de apărare. Este motivul pentru care cineva poate rămâne ani, chiar o viață, într-o relație toxică și cu o mare suferință psihică și emoțională.
Poate fi comparat cu sindromul Stockholm, încât este vorba de o iubire rezultată din traumă. Doar de 4 zile e nevoie pentru ca o persoană abuzată să se “îndrăgostească” de un abuzator. 4 zile vs. o viață. O viață de a-ți alege cuvintele, de a merge pe vârfuri pentru a nu deranja, de a evita conflictul indiferent dacă asta presupune abandonul propriilor nevoi, frica continuă de a nu apărea o situație tensionată, o încălcare continuă a limitelor stabilite pentru sine, dar mai ales o continuă asumare a comportamentelor abuzive ale celorlalți. VINA continuă pentru reacția celuilalt, pentru situație, o hiper-auto-responsabilizare, sub o falsă impresie că totul depinde doar de el/ea. Submisivitatea este o trăsătură observabilă, iar puseurile de depresurizare prin furie sunt de obicei încărcate cu și mai multă vină care are să aprofundeze persoana în starea de submisivitate. O modalitate maladaptativă de a crea un mediu sigur în relație cu celălalt prin a veni în întâmpinarea așteptărilor și dorințelor lui.
Poate părea abstract ce tocmai ai citit, astfel încât aș vrea să prezint în concret ce înseamnă “fawning”-ul, care sunt trăsăturile celor care au predispoziția de a face pe plac celorlalți până la depersonalizare:
- Simți vinovăție atunci când ești furios pe cineva, chiar dacă ai un motiv întemeiat
- Eviți a spune ” NU”, a refuza, a pune limite
- Te chinui să fii observat de ceilalți
- Te consideri responsabil pentru reacțiile celorlalți
- Compromisul și sacrificiul îți sunt extrem de familiare
De cele mai multe ori această modalitate de a funcționa își are rădăcinile în propriile experiențe din copilărie dar poate fi amplificată de contexte favorabile, cum ar fi cele de abuz sau cele în care nu sunt respectate limitele personale.
Legăturile create prin traumă sunt extrem de puternice, apărate și perpetuate. Da, apărate, pentru că de cele mai multe ori de pe canapeaua din cabinet aud scuze pentru cel care a făcut un abuz și cum vina este preluată în totalitate de cel în suferință. Doar prin o însoțire într-un cadru sigur acestea pot fi obiectivizate iar perspectiva asupra lor să fie schimbată. Utilizarea raționalizării, prin menținerea unei stări corticale, și inhibarea prin relaxare a reacției de frică, poate ridica ceața de pe aceea iubire care doare. Și nu, iubirea nu presupune suferință, submisivitate, vină și vinovați.
Desigur, perfectul este o iluzie, iar o relație va presupune momente de cumpănă, greșeli, furie, cuvinte care dor, însă presupune și empatie, asumare, dorința de mai bine( nu doar declarativ). Iubirea într-o relație nu înseamnă: izolare socială, manipulare psihică, gaslighting, furtul puterii, ignorarea, violență sub nici o formă, inhibarea comportamentală și verbală, promisiuni absurde, trăiri intense, loialitate extremă, nimic din ce poate conduce la submisivitate, dominare și suferință.
Viața nu este despre suferință, viața este despre trăire autentică.
Scriu acest articol pentru tine.
Psih. Camelia Ruxandar