Pentru că informația este putere, iar părinții copiilor cu tulburare de dezvoltare au nevoie de cât mai multă putere și ajutor, m-am gândit că o prezentare la un nivel mai intim decât se poate găsit oriunde in mediul online, despre abordarea Son-Rise, va fi de ajutor.
Son-Rise a fost creată de părinți pentru părinți. În 1972, soții Kaufman primeau cele mai sumbre pronosticuri pentru Raun, cel de-al doilea copil al lor, și li se recomandase să îl lase internat într-un spital pentru cei cu tulburări mintale, încât nu are nici o șansă. Cei doi, ambii fiind în contact cu noile direcții psihoterapeutice ale vremurilor, au ales să își asculte intuiția și să își privească copilul în complexa sa unicitate.
Au început prin a dezvolta un program în cadrul casei lor, un program în care efectiv erau curioși de propriul copil. Au vrut să înțeleagă lumea prin ochii lui, lasându-și prejudecățile la o parte. Cu o intuiție impresionantă, aceștia au fost niște vizionari în ceea ce mai târziu avea să fie demonstrat prin cercetare: sensibilitățile senzoriale ale copilului, sensibilitățile alimentare, importanța relației în evoluția copilului, jocul ca bază de dezvoltare.
SON-RISE este o abordare complexă bazată pe evoluția naturală umană. Unul din principiile de bază este acela că părintele este cea mai de preț resursă pe care o poate avea copilul, și că relația acestora, în care copilul se simte iubit și securizat, este modalitatea prin care copilul va fi deschis de a învăța din mediu și de la celălalt. Relația de încredere înseamnă respect pentru nevoile copilului: nevoia de a se stimula, nevoia de a se exprima liber, nevoia de limite sănătoase, nevoia de aparență, nevoia de a fi unic și acceptat.
JOINING-ul sau alăturarea în comportamentele repetitive este modalitatea prin care, în loc că fie copil forțat să intre în lumea noastră, adultul conștient și curios, intră în lumea copilului, îl observă, i se alătură, și creând o relație de încredere, îl invită pe copil în lumea „de afară”. JOINING-ul este unul din elementele unice care fac această abordare în acord cu procesele psihoterapeutice din abordările umaniste internaționale.
ATITUDINEA este extrem de importantă. Până la urmă de ce să lase copilul aceea activitate repetitivă plăcută pentru a interacționa cu o persoană fără zâmbet, neprietenoasă sau care e directivă? ENERGIE, ENTUZIAM și EXUBERANȚĂ, cei 3E care au atras multe priviri și zâmbete ale copiilor cărora le lipsea contactul vizual.
Joacă, joacă și iar joacă. Joaca fizică, joacă așa cum îi place copilului să se joace. Este bine-cunoscut faptul că un copil cu autism este tot un copil, iar copiii învață și experimentează lumea înconjurătoare, simulează socializarea, prin joacă. Joaca vine și satisface nevoile copilului de bază: afectivitate, atenție, contact, nevoie senzorială, aprobare. Și totul se desfășoară într-un mediu securizant așa cum este CAMERA DE JOACĂ ( PLAYROOM). Momentele de bine, de bucurie vor fi asimilate cu contactul cu partenerul de joacă, iar copilul va dori să interacționeze perioade cât mai îndelungate pentru a accesa aceea stare de bine.
LIMITELE cele de toate zilele sunt incluse în abordare, încât acestea formează cadrul sigur care îi va permite copilului să formeze un atașament sigur, îi crește încrederea în forțele proprii, îi îndrumă spre a explora mediul într-un mod sigur. Limitele se referă la acele reguli ale casei ,și personale, individual adaptate fiecărei case, dar care au ca scop: siguranța copilului, siguranta celor din jurul lui, și a lucrurilor care nu pot fi scose din mediu.
Metodologia SON-RISE are la bază etapele naturale de dezvoltare ale copilului. Instrumentul de evaluare este unul complex, însă ușor de utilizat. Acesta este structurat în: Dezvoltarea motricității grosiere, a motricității fine, aria socializării, și apoi aria grijii de sine și ultima fiind cea de învățare. Acest model multinivelar permite aplicarea modelului, personalizat pe fiecare copil, indiferent de nivelul său cognitiv. Obiectivele devin clare și sunt în acord atât cu nevoia copilului, cât și cu cea a părintelui.
Este de menționat faptul că SON-RISE este o abordare generală care poate fi aplicată în cazul copiilor tipici sau cu nevoi speciale, chiar în cazul cuplurilor, FĂRĂ LIMITĂ DE VÂRSTĂ.
CENTRAREA PE PĂRINTE poate fi văzută ca unul din pilonii pe care se bazează abordarea SR. Părintele ajunge să își înțeleagă propriul copil, să creeze cu acesta o relație strânsă iar aceasta va fi motivația supremă a copilului. Evoluția este văzută ca motivație, nu repetiție! Motivația îi dă șansa copilului să devină un adult independent.
Parintii sunt cei mai eficienti atunci cand se simt confortabil impreuna cu copilul, optimisti referitor la capacitatea copilului și plini de speranta in ceea ce priveste viitorul copilului. Modul în care părintele își vede copilul este modul în care îl va ghida.
În SON-RISE copilul este tratat cu mult respect, empatie și este ajutat să își depășească propriile provocări. Dorința și programarea genetică a oricărui copil este de a se dezvolta, însă pentru acest lucru el are nevoie de un mediu propice și de nevoile de bază: hrană, securitate, iubire.
Fiind o abordare complexă, acesta susține și încurajează utilizarea și altor intervenții de tipul terapie de integrare senzorială, intervenții biomedicale pentru diminuarea suferințelor corporale, precum și alte intervenții care vin să susțină starea de bine a copilului.
Însă, tu ce îți dorești pentru copilul tău?
PS: nu există limită de vârstă pentru aplicarea abordării complexe Son-Rise