Ador cuvintele, prin ele poți transmite cele mai puternice unde, poți modela cele mai puternice minți, poți să determini un corp să tresară, poți să îți creezi lumea exterioară și interioară. Și tot cu ele poți să dărâmi tot ce ai clădit cu resturi din tine. Sună plastic însă e greu de cuprins ceea ce poate face un joc de cuvinte.
“Am trecut prin viață!” Aud deseori această frază populară, care înlocuiește experiența vieții. Nu neapărat a vieții trăite, poate fi și experiență trăită de altcineva și asumată de copil sau cel care a asimilat totul ca fiind al lui, ca o lume imaginară cu trimitere în concret. Dar tot un “Am trecut prin viață” este.
“Am trecut prin viață, am o vârstă, și acum ia uite unde sunt: continui să funcționez pe aceleși scheme dezadaptative, intru în același gen de relații cu persoane care au trăsături asemănătoare, sufăr de fiecare dată când investesc pe cineva cu încredere, nimic nu depinde de mine de fapt, sunt constant dezamăgit, nu mă pot bucura de nimic pentru că am senzația că nu este destul sau că am pierdut o șansă”.
“Am trecut prin viață și iată ce am învățat: nu poți avea încredere în nimeni, nici în propria intuiție, orice faci oricum rezultatul va fi același, ce o vrea soarta aia se întâmplă, viața e grea și presupune suferință, trebuie să suferi ca să te poți bucura de rezultat, fără sacrificiu nu obții nimic… “
Interesant, însă asta nu sună ca și cum ai experimentat viața, că ai trecut prin ea, ci mai degrabă sună ca și cum a trecut viața peste tine, câteodată de mai multe ori, și te-ai ridicat și nici nu te-ai scuturat bine că iar a venit peste tine. Te-a tăvălit bine de tot și tu tot acolo ești. Aștepți ca viața să se întâmple, iar tu să nu faci nimic. Poate pentru că ai rămas de fiecare dată în același loc, poate de frică, poate pentru că te-ai rigidizat în loc să te flexibilizezi, poate pentru că de multe ori erai atât de prins de ce se întămplă în exterior că nu ai fost atent la ce se întâmplă în interiorul tău…
Dacă a trecut de multe ori peste tine poți începe să crezi că asta se va întâmpla de acum înainte. Însă acest gând disfuncțional este cel care te-a ținut în mijlocul “drumului” buimac atât de mult timp. Oricând e un moment bun pentru a te observa, a analiza ceea ce s-a întâmplat în interiorul tău și de ce, fără să mai dai vina pe viață sau pe ceilalți, să îți asumi și să faci pace cu viața. Tu ai controlul propriei vieți, indiferent de ceea ce s-a întâmplat în trecut. Și așa ajungi să treci prin viață în ritmul tău, ca un explorator și un observator în același timp. Asta înseamnă a trece prin viață